|
Mijloacele magice prin care se pot trimite asupra oamenilor boli sau alte necazuri sunt - in superstitia populara - vrajile. Vrajitorii sunt considerati fiinte fara Dumnezeu, care apeleaza la puteri satanice pentru a face rau. De obicei, vrajitorii folosesc diverse obiecte, ca : fuse, cutite, cuie, fier de plug, dinti de pieptene, potcoave gasite, oase de mort, picior de iepure. Uneori se foloseste o papusa din carpe, legata, strapunsa sau ingropata. Trimiterea bolii sau raului catre cineva se face prin obiectele vrajite sau prin rostirea unei vraji ; iar acestea puteau provoca „bube-dulci”, junghiuri, dambla sau albeata ; dar aveau si menirea de a desparti doi oameni care se iubeau ; puteau „lua” somnul copiilor, laptele vacilor si altele. Vrajile se numeau „facatura” sau „aruncatura”; se mai folosea „argintul-viu”, adica mercurul descantat si trimis la cel ursit de vrajitoare.
Superstitia spune ca vraja nu poate fi desfacuta decat de descantece. Cercetatorii de folclor spun ca este destul de dificil de cules astfel de descantece, care sunt facute, de regula, de batranele satelor, deoarece acestea nu vor sa-si dezvaluie „tainele”. Se stie ca descantecele se fac in mai multe feluri ; cu apa „neinceputa”, cu plante de leac, intre care matraguna, cu un stergar curat, paine unsa cu miere, sare si lumanari. Se mai folosesc : busuiocul, pana de paun, un ban vechi de argint, legate cu fir rosu si, in unele regiuni, cu cutit. Trei zile, marti, joi si sambata se descanta ; dar, in nici un caz, nu se descanta la „piscatul lunii”, adica atunci cand este Luna Noua, pentru ca atunci efectul descantecului poate deveni nociv, se inverseaza si poate dauna. Junghiul era descantat folosind cutitul, deoarece se spunea ca „i s-a pus cutitul”. Atunci cand descantecele nu ajutau bolnavul sau nu aveau efectele dorite, romanii apelau la ajutorul Bisericii, platind rugaciuni pentru vindecare sau indepartare a vrajii sau cautau un preot ori sihastru pentru citirea molitvelor Sfantului Vasile cel Mare. Un alt mod de desfacere a vrajilor este utilizarea „focului-viu” prin aprinderea unui foc intre doi arbori ingemanati, folosindu-se cenusa pentru diferite ritualuri sau apa fiarta la acest foc. Aceasta ajuta si la dezburatorit ; despre descantecele de deochi vom vorbi intr-un numar viitor.
Sunt cele mai simple vraji, cele discursive, care se marginesc la simpla rostire. E drept ca, superstitia spune ca, unele persoane au „gura pocita”, adica au legaturi cu duhurile rele, iar blestemele rostite de acele guri se implinesc intotdeauna. Blestemele sunt multe si toate sunt cunoscute atat la sate, cat si in mediul urban. Cateva exemple: „Lovi-te-ar boala !”, „arde-te-ar focul !”, „sari-ti-ar ochii !”, „manca-te-ar viermii !”, „manca-ti-as coliva !” sau „dormire-ai somnul de veci !” Uneori, oamenii le rostesc in mod mecanic ; dar daca ar gandi putin la continutul lor, ar inceta - poate - sa profereze asemenea grozavii. Unde mai pui faptul ca, uneori, blestemele, din diferite motive, se intorc asupra celor care le profereaza !
Acest Articol este disponibil la Revista de Superstitii si Obiceiuri Populare - Superstitie pro si contra
http://www.superstitii.ro/article.php?storyid=112
Acest Articol este disponibil la Revista de Superstitii si Obiceiuri Populare - Superstitie pro si contra http://www.superstitii.ro/article.php?storyid=112 |