Legenda fara sfarsit - Dochia, Babele si Mosii (1 - 9 martie)

Legenda fara sfarsit
Dochia, Babele si Mosii (1 - 9 martie)

Nesecatul izvor de datini si obiceiuri romanesti ne-a lasat mostenire legenda fara sfarsit a Babei Dochia spun "fara sfarsit" deoarece ea se repeta in fiecare an si asa va fi, probabil, pana cine-stie cand... Superstitia spune ca in perioada 1 - 9 martie romanii isi aleg cate o zi din saptamana, de regula ziua in care s-au nascut, luni sau joi sau alta zi, si ca, dupa cum va fi ziua: noroasa, insorita, geroasa, ploioasa, calda, asa va fi tot anul celui ce si-a ales ziua respectiva. Aceste zile sunt asa-zisele BABE.
Legenda spune ca Dochia avea o turma de oi data in grija unor flacai. La sfirsitul lui februarie, acestia rataceau pe munte oile, iar Dochia, furioasa, ii pedepsea si pleca, pe un ger cumplit, imbracata cu 9 cojoace, sa-si caute oile pe munte. A mers ce-a mers si in prima zi a lepadat un cojoc fiindca se incalzise si oile tot nu le gasise. In a 2-a zi vremea s-a indreptat si Baba Dochia a mai lepadat un cojoc si a blestemat zeii care tot schimbau vremea. In a 3-a zi la fel. Si asa pana-ntr-a 9-a cand lepadase toate cojoacele din cauza vremii frumoase, isi gasise oile si voia sa coboare in sat. Dar Martie, suparat de blestemele Dochiei, a luat cu imprumut de la frate-sau Februarie, un ger napraznic pe care l-a abatut asupra Dochiei cea fara de cojoace, inghetand-o de vie. Alte legende spun ca a fost prefacuta in stana de piatra; chiar muntii nostrii Bucegi poarta o astfel de piatra numita BABELE.

Citeste...

Noaptea Sanzienelor - Obiceiuri si superstitii

NOAPTEA SANZIENELOR
Obiceiuri, superstitii (24 iunie)

Singura sarbatoare pagana pe care o regasim in calendarul crestin-ortodox este la 24 iunie - Sanzienele sau Dragaica. Unele surse spun ca numele vine de la Santa Diana zeita romana a vanatorii si padurilor; altele spun ca-si trag numele de la micile flori de camp, galben-aurii cu miros dulce, suav - sanzienele. Li se mai spune Frumoasele, Zanele, iar in sudul tarii - Dragaicele. Spre deosebire de iele, care sunt zanele rele ale padurii, Sanzienele sunt zane tinere si frumoase, blande si vesele. Se mai spune despre ele ca-i ajuta pe oameni sa se tamaduiasca, sa-si gaseasca perechea sau sa afle viitorul recoltei.
Tot ele, se spune, "amutesc cucul" ; el canta prima oara de Blagovestenie, cam pe 25 martie si continua sa cante timp de 3 luni si apoi, brusc, spre sfarsitul lunii iunie, in perioada solstitiului de vara, cantecul cucului inceteaza. Cantatul cucului - se spune - dezvaluie oamenilor cat mai au de trait si, fiindca numai Dumnezeu stie cat ii e dat omului sa traiasca, ele ii iau cantul. Pe seama lor circula in popor proverbul "cine le vede nu le crede, cine le-aude nu le raspunde". Se mai spune ca in noaptea de 23/24 iunie Sanzienele danseaza, plutesc pe Pamant si indeplinesc ritualuri benefice pentru locuitorii sai. Sanzienele sunt denumite in Dobrogea, sudul Moldovei si Muntenia - Dragaice sau Dragaica sau Sanziana, Mireasa, Imparateasa ori Regina holdelor. Ritualurile Dragaicei sunt identice cu cele ale Sanzienelor din Oltenia, Banat si Transilvania, iar cel care a descris pentru prima data acest obicei a fost Dimitrie Cantemir.

Citeste...

Legenda Sanzienelor

Legenda Sanzienelor

Sarbatoarea de Sanziene ( solstitiu de vara ) este si o sarbatoare a dragostei, solara si lunara in acelasi timp. Diverse ritualuri au loc atat in zori cat si in plina zi, sub lumina si focul astrului datator de viata, cat si pe inserate si in taina noptii, sub lumina clara a lunii. Atunci, la solstitiu, soarele danseaza pe cer, iar jos, pe pamant, un alt dans se naste : dansul Sanzienelor. Ceea ce este sus este si jos... In aceasta zi de cumpana intre doua mari intervale ale Timpului, in sate se practicau ritualuri pentru fertilitate, pentru protectie, pentru tamaduire. Multe s-au pierdut, s-au atenuat ori si-au pierdut din intelesul originar. De ce ? Pentru ca omul s-a indepartat de natura, s-a instrainat, a inlocuit vechiul stil de viata cu unul nou, mai tehnic, a alungat intuitivul. Dar, dupa cum stim, tot ceea ce reprimam are tendinta sa revina la suprafata atunci cand ne asteptam mai putin...

Citeste...

Nunta la romani

NUNTA LA ROMANI
Datini, obiceiuri, superstitii

In prima jumatate a secolului trecut, cand s-a nascut cel ce scrie aceste randuri, orasele erau mici targuri, iar satele erau mari si infloritoare. Satenii au fost ( si sunt, atatia cati au mai ramas ) mari pastratori de datini, obiceiuri, superstitii. De multe ori, hotarele dintre acestea erau atat de intrepatrunse, incat ele se confundau. Satul ! Acesta a fost vatra natiei ; bogatia folclorului ( acum pierduta, sau - in orice caz - saracita ) acolo era conservata cu grija. Respectul pentru traditie era de necontestat, iar superstitia era urmata cu sfintenie, caci bunul-simt recunoscut al taranului roman urma neclintit dictonul "crede si nu cerceta". Ei credeau in superstitie avand zestrea milenara de exemple care demonstrau ca : da, e bine sa tii cont de ea ! Astfel, in majoritatea lor, nuntile, chiar ale orasenilor cu radacini acolo, se tineau la sate, unde exista siguranta ca odata, candva, vei putea spune ca "a fost o nunta ca-n povesti, care-a tinut trei zile si trei nopti". De ce "ca-n povesti" ?

Citeste...

Superstitii populare despre moroi, strigoi, varcolaci si pricolici

Superstitii populare despre
moroi, strigoi, varcolaci si pricolici

Cu putin timp in urma, mass-media de la noi (si, probabil, nu numai), a "vuit" de o intamplare de prin Oltenia, unde satenii au dezgropat un "moroi", dand foc inimii acestuia, iar cenusa amestecata cu apa (probabil, sfintita) a fost bauta de rudele mortului pentru a fi ferite de nenorociri si "bantuire"!
Dar ce este un moroi? Credinta populara romaneasca crediteaza pe morti cu puterea de a bantui - adica de a umbla pe aceasta lume dupa moarte - si a speria rudele, dusmanii si uneori chiar prietenii. Acestora, spun taranii, li se intampla numai lucruri rele din pricina moroilor: vitele se imbolnavesc, recoltele se imputineaza, pomii nu mai rodesc, iar oamenii sufera de diverse boli sau necazuri. Pentru a se feri de astfel de situatii nefericite, exista "din batrani" mai multe cai de a te pazi. Daca exista cea mai mica suspiciune ca mortul ar putea deveni moroi, taranii infig in mormantul proaspat, doi tarusi mai lungi, inclinati in forma de cruce.

Citeste...

Seceta, paparudele si caloianul

SECETA, PAPARUDELE SI CALOIANUL


Cu origini in stravechile mistere tracice, datina "paparudelor" este o invocare rituala a ploilor, facuta la vreme de seceta in mai toate regiunile tarii, cu deosebire in cele mai amenintate de seceta, cum sunt Oltenia, Muntenia, Dobrogea, dar care se regasesc si in Moldova si Campia Transilvana.

Citeste...

Superstitiile poporului italian (2)

Italienii nu se tem de cifra 13, ci de 17.
Nu bat in lemn… mai degraba in fier...


Daca ne plimbam pe strazile din centrul istoric al orasului Napoli sau al altor orase din Italia, in cartierele mai cunoscute, putem vizualiza cateva standuri sau mici magazine unde se vand mii de mici "purtatoare de noroc": brelocuri sau pandantive in forma de corn, potcoava, trifoi cu patru foi, sau chiar sub forma unui om cu cocoasa. Se vand cu sutele, oricine are cate unul in buzunar sau acasa.

Citeste...

Superstitiile poporului italian (1)

Regiunea Siciliei

Cei nascuti in zi de vineri nu pot fi vrajiti

Pentru multe persoane vinerea este cunoscuta ca o zi nefasta dar pentru sicilieni nu. Inca din antichitate se stia ca, cei nascuti vineri ar fi privilegiati: erau stiuti drept puternici, viteji/valorosi, isteti, vicleni si aveau o putere incat puteau manui serpi veninosi de orice fel si nu se temeau de lunatici (dupa credintele populare, sunt acele persoane care in anumite nopti dobandesc instinte de lup, conservand totusi infatisarea umana).

Citeste...