Ocultismul rustic

Ocultismul rustic
romanesc strabunul terapiei naturiste

Cu mult timp in urma, in vremuri de mult apuse, fiecare sat romanesc avea o „baba”, o persoana foarte importanta in viata sociala a satului respectiv, deoarece intrunea in persoana ei numeroase calitati si „profesii”, avea cunostinte diverse si multe disponibilitati. Ea era moasa si doftoroaie, facatoare si desfacatoare de farmece, de multe ori era „alunar” adica era cautator de apa cu crenguta de alun in forma de „Y” ; avea ierburi de leac, pe care le cunostea, le culegea la timpul potrivit fiecareia si le prelucra singura, uneori vanzandu-le in targuri si iarmaroace. Stia sa „citeasca” semnele vremii, talmacea visele fetelor si femeilor, „ursea” la motul copiiilor, „tragea” de galci, alunga deochiul de pe om sau animal si multe altele. Era si petitoare ; nici o nunta nu se facea fara sa fie consultata, nici o nastere nu era lipsita de ajutorul ei ; uneori era si „bocitoare” talentata, chemata negresit pentru ultimul drum al satenilor.


In sfarsit, rolul ei social, implicarea in tot ce insemna viata rurala, de la nastere pana la moarte, erau de o importanta deosebita, ea fiind respectata pentru cunostintele si harul ei si, nu de putine ori, era temuta pentru blestemul sau vraja pe care-o putea arunca sau profera. Este demn de remarcat ca, spre deosebire de vrajitoarele din Vestul Europei, preponderent catolica, babele-vrajitoare nu au fost supuse exorcizarilor sau arse pe rug de ortodoxie, deoarece erau profund bisericoase, respectand cele sfinte si ferindu-se de aceea ce azi numim magia neagra. Aceasta atitudine moderata, de ambele parti, a facut posibila institutia „moasei-comunale” care sa suplineasca, la un moment dat al istoriei, lipsa medicilor la sate, dar si a altor profesionisti, atat de necesari dezvoltarii si continuitatii umane.


Cu timpul, pe langa descantat, mosit, si alte „indatoriri sociale” pe care le aveau in comunitatea rurala, aceste babe-vraci au deprins si unele practici vrajitoresti „furate” de la tigancile nomade, venite din misterioasa Asie, cu satra care se aseza la marginea satului sau targului. Misterioasele ritualuri ale magiei, ghicitului, aduse de acestea din Orient, se suprapuneau pe stiinta strabuna a „datului in bobi” si „ursitelor” cunoscute la noi din timpurile precrestine, ridicand mai mult respectul satenilor si pretuirea acestora pentru aceste babe-vrajitoare-doftoroaie-vraci asa-zise „moase comunale”. De altfel, romanul are si o vorba pentru cei care pretind ca se pricep la toate si la orice: „Da’ ceee ? Tu esti moasa comunala ?”.


Ceea ce este foarte important, este insa faptul ca „stiinta” lor nu s-a pierdut. Multi sateni au invatat multe despre plantele tamaduitoare ; stiu sa le recunoasca si cand sa le culeaga, stiu la ce folosesc si cum anume se folosesc. Astfel a ajuns la noi terapia prin plante, o terapie naturala neinvaziva si extrem de binefacatoare. Astazi exista terapeuti specializati in fitoterapie ; si chiar daca ei nu-si culeg singuri plantele de leac, existand magazine specializate pentru asta, important este ca aceste leacuri cunoscute din vechime pentru virtutile lor tamaduitoare, au ajuns pana-n zilele noastre. La fel, arta ghicitului, straveche practica previzionala, se pastreaza si astazi, chiar daca nu se mai „da in bobi” pe fundul sitei ( de fapt nici sita nu mai e folosita ca malaiul si faina - vin cernute gata ) , totusi, aceasta arta sau stiinta, cum vreti s-o numiti, inca se mai practica; la fel, tarotul, ghicitul in cartile unguresti si altele. Astazi, „trasul” babelor sau mamaliga fierbinte invelita-n carpe si pusa pe piept, sunt inlocuite cu masajul sau preparatele din plante care combat febra. „Iesi deochi dintre ochi” este inlocuit cu aromoterapia si meloterapia. Sunt cunoscute virtutile apei tamaduitoare, iar ocultismul rustic romanesc folosea din plin apa dupa ce inainte o „descanta” - de fapt o energiza - prin palmele babei vrajitoare ; sigur, ea nu spunea asta, lasand „clientul” sa creada ca se petrece ceva extrem de misterios si cu atat mai vindecator in ochii sai. Dar astazi, numerosi terapeuti folosesc aquaterapia, desigur, fara atatea „hocus-pocus”-uri. Sunt numai cateva exemple de felul in care vraciul, vrajitoarea, actiona ca terapeut, ritualul era considerat tratament, iar vraja, farmecele luau forma tehnicii energetice.

Si astazi , mai exista unele „vrajitoare”, care insa au denaturat total practicile vechiului ocultism rustic ale babelor-vrajitoare sau chiar au „inventat” altele noi, asezonate cu hocus-pocus-uri hilare, in scopuri pecuniare.
Adevaratii urmasi ai vracilor, babelor, vrajitoarelor din stravechea vatra a satului romanesc sunt, insa, terapeutii moderni, care folosesc terapiile naturale in mod stiintific. Desigur, este posibil sa fie si unii sarlatani, impostori cu tupeu. Dar scopul acestui articol este de a sublinia linia mostenitoare a intelepciunii populare romanesti, care prin terapeutii naturisti - adevaratii terapeuti - duce mai departe traditia pur romaneasca a folosirii naturii pentru binele omului.


Radu Botez - Senior Editor - Revista ElyStar OnLine
Olivia Vatca - Consilier OnLine - Trustul de Presa OnLine A.A.P.E.S.
*Material oferit de Partener OnLine www.elystar.ro

*Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.